Street Delivery X – nașpa față de alți ani!

Ediția a 10 a de street delivery de anul acesta m-a dezamăgit total. E a 4 a ediție consecutivă la care merg, dar cea de anul acesta nu a fost ca în anii trecuți. Fără muzică, cu un mural mult mai slăbuț și cu multe găști de punkiști vomitând prin Parcul Icoanei berea din Mega Image. Nu sunt împotriva acestui lucru (berea din Mega Image) pentru că berea oricum e… Citește mai mult »Street Delivery X – nașpa față de alți ani!

Vânătoarea scaunelor și avalanșa crucilor în mijloacele de transport.

Vânătoarea scaunelor în metrou și a-ți face cruce din minut în minut a devenit ceva obișnuit și la ordinea zilei pentru preistoricii cu parfum scump de naftalină din mijloacele de transport în comun. E ca un reflex și ca un task pe care-l au de îndeplinit în fiecare zi. Daca nu vânează scaunul, asta însemnând să te dărâme sau să te dea la o parte cu bastonul, fac scandal. Nu… Citește mai mult »Vânătoarea scaunelor și avalanșa crucilor în mijloacele de transport.

Cu ce am rămas din 12 ani de învățământ?

Cu ce-am rămas din cei 12 de ani învățământ primar, gimnazial și liceal? Cu absolut nimic. Am stat un pic și am reflectat temeinic subiectul. Și am ajuns la anumite concluzii foarte descurajatoare pentru generațiile ce vin, dacă se va menține același sistem mizerabil. Îmi asum întru totul ce voi spune. Nu știu dacă și voi considerați același lucru, dar.. O să vorbesc în principal de ciclul liceal, o dată… Citește mai mult »Cu ce am rămas din 12 ani de învățământ?

Răgazul și libertatea din spatele cafelei.

“Era o cafenea plăcută, caldă, curată și prietenoasă, așa că am intrat, mi-am pus impermeabilul la uscat în cuier, pălăria uzată pe raft și am comandat o cafea cu lapte. Chelnerul mi-a adus, am scos un carnet din buzunarul hainei și un creion și am început să scriu.” Zise domnul Ernest Hemingway. Desigur sunt la ani lumină de valoarea domniei sale, dar am găsit că se potrivește. Ce este oarecum… Citește mai mult »Răgazul și libertatea din spatele cafelei.

O să pierd în viață spunând nu!?

Spun NU când nu-mi place,spun NU când NU vreau. Nu-mi plac foarte multe lucruri în viaţă cotidiană . Sunt subiectiv, am păreri, de cele mai multe ori contrare. Nu sunt ipocrit să spun că asta fac mereu, accept atunci când consider cu adevărat că cineva are un punct de vedere corect și mai ales argumentat inteligent. De foarte multe ori se întâmplă să ni se ceară o părere într-un mediu mai mult sau mai puţin formal. Nu contează, trebuie să fii tu, nu să fii ceea ce vrea celălalt. Uneori este foarte posibil să pierd în viaţă tocmai pentru că m-am învăţat întotdeauna să-mi expun punctul de vedere, chiar dacă acesta convine sau nu. Chiar dacă este unul negativ, dar constructiv, chiar dacă provoacă neplăceri. Consider că e de fapt o abilitate de a fi sincer cu tine şi de a construi un sine personal cât mai amplu şi valoros. Nu-ţi place? Nu-l face din obligaţie!!  În marea majoritate a cazurilor atunci când faci ceva… Citește mai mult »O să pierd în viață spunând nu!?

De ce am uitat să zâmbim?

Merg în fiecare zi cu metroul. Uitându-mă la oameni, mă străfulgeră o concluzie foarte tristă. Am uitat să zâmbim. Am uitat să ne bucurăm. Nu-mi doresc să cad în chestiuni motivaționale, dar de ce am uitat de acest privilegiu pe care-l avem? Știu, mulți ar pune această problemă pe seama lucrurilor pe care le consideră nefaste: job, probleme acasă, neajunsul banilor și lista sunt sigur că poate continua la nesfârșit.… Citește mai mult »De ce am uitat să zâmbim?

Viața Cotidiană – Un Spectacol Continuu

Spectacolul Vieții Cotidiene, Viața Cotidiană, viața de zi cu zi, spune-ți-i cum vreți În primul articol am rămas dator cu o explicație – care-i faza cu viața cotidiană sau cu Spectacolul Vieții Cotidiene. Știu, mulți dintre voi ar spune ca sună un pic a interogatoriu polițienesc. Am ales titlul Spectacolul Vieții Cotidiene poate și pentru că am făcut 4 ani actorie, dar cred că decisiv a fost Domnul Erving Goffman… Citește mai mult »Viața Cotidiană – Un Spectacol Continuu

Pentru că Blogging

Sunt departe de a fi “blogger”, dar am ales să mă “izozez” în blogging. Sunt om, scriitor (unii zic că bun), vorbăreţ, uneori prea vorbăreț, cu un dezvoltat simt democratic (autodescriere, deşi nu mi-a plăcut şi nu cred că îmi va face vreodată plăcere să fac asta). Am ales să scriu pe blog dintr-un şut în cur. Ce vreau să spun cu asta este că, într-o zi stăteam cu prietenă mea şi discutam diverse. Foarte random m-a întrebat de ce nu scriu pe blog, toţi sau cel puţin un procentaj destul de mare de oamenii de comunicare au bloguri/ site-uri, mai mult sau mai puţin personale. Mi s-a părut o idee banală pentru că prin anii 2010, fiind un puşti rebel de doar 15 ani, împins de curentele internetului, scriam toate porcăriile copiate sau mai mult sau mai puţin preluate de pe alte site-uri/ bloguri/ hi5/ şamd. Când am auzit de “Scrie pe blog!” gândul m-a dus automat cu 5 ani în urmă, când,… Citește mai mult »Pentru că Blogging