Guest Post: Andreea Tudor
Despre Casimca Jilavei am zis că o să vă povestesc mai pe larg. Era o încăpere cu șase celule și un holișor îngust.
Prima era camera unde stătea gardianul, în următoarele 5 erau cele în care erau închiși deținuții și ultima era și grup sanitar. Celula nr. 3 era goală pentru ca deținuții să nu poată comunica între ei.
Părintele Calciu, unul dintre deținuții închiși aici, a botezat-o „corabia morții”.
Celulele aveau lungimea de aproximativ 2,30 metri în care erau amenajate patru paturi suprapuse, două câte două faţă în faţă. Pe mijloc, între paturi, era un culoar de aproximativ 40 cm. La capătul unui rând de paruri se găsea un bidon de tablă cu robinet pentru apă. La capătul celuilalt rând de paturi exista o ploscă pentru urină.
Bolta celulei era destul de joasă. Cel care ocupa patul de sus se vâra pe aşternut, în momentul culcării, ca într-o nişă.
Casimca a fost construită special pentru 16 deținuți și anume menționăm Nicolae Petrașcu, Aurel Popa, Nuti Pătrãșcanu, Octavian Voinea, Vică Negulescu, Dan Dumitrescu, Paul Grimaschi, Aristotel Popescu, Dragoș Hoinic, Virgil Bordeianu, Alexandru Popa, Gheorghe Caziuc, Constantin Oprișan, Gheorghe Calciu, Iosif Iosif și Marcel Petrișor.
Erau împărțiți câte 4 în celule și în fiecare celulă era câte un prizonier cu pneumonie/ tuberculoză pentru a se îmbolnăvi cu toții. Constantin Oprișan a fost unul dintre ei, acesta murind în celulă.
Părintele Calciu a încercat să îl ajute pe acesta, dar bineînțeles nu a primit niciun ajutor din partea paznicului care i-a spus Părintelui că Oprișan poate muri și fără ajutor.
După moartea acestuia l-au mai lăsat ceva timp în celulă și după l-au scos afară, moment în care deținuții au văzut pentru prima dată de când erau acolo cerul.
Povestea Casimcăi din Jilava m-a impresionat, având în vedere că cei care au fost încarcerați acolo erau destinați morții.
Poveștile pe care le poți descoperi în închisorile comuniste sunt înfiorătoare, iar acea perioadă a istoriei românilor este una ce ar merita știută pentru a înțelege libertatea pe care o avem în momentul de față.
Pingback: O Zi în Închisorile Comuniste Jilava și Pitești (I) | Spectacolul Vieții Cotidiene
Pingback: Experimentul închisorii Stanford | Spectacolul Vieții Cotidiene