Guest Post: Andreea Tudor
Următoarea oprire a fost la închisoarea Pitești, renumită pentru „reeducarea” legionarilor, în general, și a studenților legionari, în special.
În momentul de față închisoarea este în administrare a trei proprietari, printre care și Fundația Sfinții Inchisorilor. Noi am putut vizita doar partea administrată de această Fundație, adică Zona Corecție și Camera 4 Spital.
Organizatorii ne-au povestit că până în anul 1949, penitenciarul a avut un regim normal „cei încarcerați având dreptul să primească pachete, să iasă la vorbitor, acces oricând la grupurile sanitare și să comunice pe timpul zilei cu cei din alte celule”.
Însă din 1949 au început să fie transferați primii studenți de la Suceava, unde oricum reeducarea fusese pornită de către Bogdanovici. Prima bătaie din secția corecție a avut loc în noiembrie 1949, iar din 25 decembrie 1949 au început bătăile în Camera 4 Spital.
Dintre deținuți au avut „norocul” să scape doi studenți care s-au sinucis, aruncându-se pe scările penitenciarului. Domnul Plop ne povestea că demascările se făceau oral și în scris.
Eugen Țurcanu a fost liderul grupului de deținuți și cel care a început reeducarea în Pitești. Chiar dacă a fost și el un deținut politic, toți cei din închisoare se temeau de acesta, până și gardienii. Cei încarcerați nu știau niciodată când le venea rândul să fie bătuți, Țurcanu alegându-i aleatoriu.
Prin reeducare nu se dorea moartea celor chinuiți, ci obținerea informațiilor de la ei pentru a le da mai departe la securitate. De altfel, bătăile erau duse până la punctul maxim la care puteau rezista deținuții.
În acest moment, închisoarea Pitești este puțin renovată, astfel încât pe mine nu a reușit să mă impresioneze vizual, ci doar prin poveștile pe care le ascunde.
În Camera 4 Spital, Fundația Sființii Închisorilor a făcut un altar pentru cei care au murit și care au fost închiși în penitenciar. Un fel de omagiu pentru aceștia.
Pentru mai multe detalii despre istoria acestei închisori și despre chinuințele la care au fost supuși deținuții puteți găsi în cartea „Pitești. Cronica unei sinucideri asistate – ediția a II-a” scrisă de Alin Mureșan, unul dintre organizatorii acestui proiect.
Pingback: O Zi în Închisorile Comuniste Jilava și Pitești (I) | Spectacolul Vieții Cotidiene
Pingback: Experimentul închisorii Stanford | Spectacolul Vieții Cotidiene
Pingback: Experimentul închisorii Stanford - Cosmin Cengher