Că sunt nebun cu muzica și că nu pot să stau fără muzică asta am mai tot zis. Și o mai zic, de fiecare dată când am ocazia, evident. 😀 Există anumite piese pe care le asculți în anumite momente și care te bagă în film.
Fiecare piesă pe care o asculți are filmul ei și tărâmul către care te poartă. O piesă, dacă mă întrebi, e ceea ce trebuie dacă-ți dă un anumit film. Cam așa este și cu piesa pe care vreau s-o ascultați în seara asta. Și, sper eu, în multe altele de acum încolo. Zic asta pentru că muzica bună se dă, din gură-n gură, din play în play, de la prieten la prieten, de la om la om.
Am auzit prima oară piesa asta de la un tovarăș (un frate din alt tată :D). Într-o casă unde se cântă mult, se face muzică și se ascultă foarte multă muzică bună. Genul de loc unde n-o să auzi niciodată că se dă play la o piesă de pe radio. Locul în care blues-ul, jazz-ul, rock-ul, folk-ul și altele adiacente stau la un pahar de vorbă. Unde un artist se întâlnește cu un altul, totul petrecându-se în timp ce tu, ca ascultător de muzică bună, sorbi liniștit dintr-un pahar cu bere. Nu contează la al câtelea pahar ești, doar muzica din fundal contează.
Muzica nu se ascultă – se simte. Și cred că o să am gândul ăsta toată viața. Atunci când doar asculți ceva, undeva, nu e ok deloc. Bă, dar deloc.
Mistreated se simte!
Să nu o mai lungesc. Eu zic să o lăsați la un volum nederanjant și să închideți ochii. Și să o simțiți corespunzător.
Mistreated de la Glenn Hughes – iar dacă vă sună foarte cunoscut, originală este de la Deep Purple și era lansată undeva prin 1974. Ceva de vis.
https://www.youtube.com/watch?v=r7YOVe4jHR0
Să fie cu noapte bună!