Cum am zis în articolul acesta, este foarte ușor să fii penibil pe facebook, însă unii încarcă barometru penibilului la maxim.
O să fac o scurtă listă a lucrurilor care mă agasează maxim.
În capul listei și un lucru definitoriu, dacă vreți, ca o caracterică este asasinarea limbii române. Nu are rost să intru foarte tare în detalii, cu toții avem genul ăla de „prieteni” care n-au o treabă cu limba română. „Vroiam, sa făcut, bagamiaș, mancațiaș, lucru care lam făcut, măta, frumoas-o!”, sunt doar câteva din categoria imensă AȘA NU.
Când deja le mai și scrii cu diacritice deja le-ai dat cu sapa-n cap ca-n Ion.
Altă treabă care pe mine mă amuză sunt haterii din rubrica comentariilor. Acei șoareci de grotă care apar ca ciupercile după ploaie. Apare unu și mai apar încă 10.
De multe ori tind să cred că se vorbesc între ei: „Hai, bă, pe linkul ăsta că am o noua pradă! Hai să comentăm prost și fără logică.” Orice argumente le-ai aduce, în natura lor stă instinctul „Ce dacă n-avem dreptate, las’ că-i bine așa.”
Pozele cu bot și cu fund ale pițipoancele ce cred că așa atrag mai mulți masculi alpha gelați și cu gulerul ridicat, obligatoriu. Alte animale prizoniere în prostia mediului din care fac parte. Dacă îți faci poze la fund ai mult mai multe șanse să fii catalogată curvă, chiar dacă nu-ți place asta. Check it!!
Pozele care conțin copii pe patul de spital, suferinzi de boli de malformație, leucemie, cancer, etc. În toate pozele de genul 1 share + like = 1$ donat cazului respectiv. Cât de creduli putem să fim încât să fim 100% siguri că exact așa va fi? Pe de altă parte, ce plăcere morbidă poți avea să te uiți la niște copii, care, fără voia lor, arată în felul acela?
Urăsc titlurile publicațiilor de știri, mă abțin să dau nume, care arată cam așa „Breaking News, a murit cel mai mare actor al României.” Dai click ca prostu și sunt 3 rânduri cu cineva care a murit și de care n-ai auzit în viața ta. Sau „O mare vedetă a apărut în țâțele goale, intră să vezi asta” Și mai prost în cazul ăsta, intri să vezi niște poze cenzurate cu nu știu ce pseudovedetă. Păi ori e goală, ori cenzurată?
Unu dintre lucrurile care deja n-ar trebui să mă mai surprindă și încă mă surprinde de fiecare dată sunt manelele share-uite. Dacă alegi să mergi la Han în fiecare seară ești unul dintre ăia 99 %, dar mai suntem și noi, ăștia mediocri care mai ascultăm MUZICĂ. Deci, dă-l la maxim pe Salam acasă, chiar nu ne interesează care mai sunt tendințele în lumea maneliștilor.
Știu că fiecare mamă își laudă puiul, însă și pe Facebook e un pic cam mult. Cu d-alea „teiubesc mult di tot inima și viațaaaaaaaa miaaa.” Nu, te rog! Așa nu!
Când dau de oameni cu păreri pertinente, oameni cu o gândire sănătoasă și principii mișto, care comentează cu cap, dau share la articole de bun gust și muzică bună, este ca o gură de aer pe care o primesc și parcă e bine venită de fiecare dată. Deci, să nu uităm că până la urmă mai există și aceștia și Facebook-ul este mișto.
Reblogged this on HopeLess and commented:
Așa NU… pentru ca Facebook-ul să fie mai mișto!
Un articol pe care il recomand… simplu, concret si la obiect!
Mare adevar 🙂
Uneori iti vine sa dai oamenii in judecata cand vezi ce distribuie pe facebook. Eu nu stiu cat de mult ma pricep, dar parerea mea e ca ai surprins perfect problemele facebook-ului.
Mult succes si spor la scris.
Mulțumesc pentru aprecieri. E adevărat, îți vine să faci multe, dar cum nu poți, te rezumi doar la a scrie despre ele. Pentru mine uneori este destul :))
Cat adevar spui!
Mulțam 🙂
Pingback: De ce nu mi se pare eficientă promovarea agresivă | Spectacolul Vieții Cotidiene
Pingback: Diferența dintre un accident și un atentat terorist | Spectacolul Vieții Cotidiene
Pingback: De ce nu mi se pare eficientă promovarea agresivă - Cosmin Cengher
Pingback: De ce toată lumea a luat-o razna cu Cristi, Bă Cristi!? - Cosmin Cengher
Pingback: De ce o iubești doar de Valentine's Day? Pe bune, de ce? - Cosmin Cengher