Sâmbătă, ora 11 e mult prea de dimineață pentru a mă ridica din pat. Se arată a fi ziua aia în care nu faci nimic și stai chill ascultând muzică bună, uitându-te la seriale sau citind o carte bună în hamac. Din păcate, îți aduci aminte că ai de învățat pentru ultimul examen din primul tău an de student. Nasol moment.
Dimineți lazy, cafeaua începe să miroasă dintr-o altă cameră, se aude o piesă de blues în surdină, una de jazz, una de blues și algoritmu continuă la nesfârșit. Sunet de Nina Simone, B.B King, Ella Fitzgerald, Etta James, Sarah Vaughan și lista continuă la nesfârșit. Muzică pentru suflet. Muzica aia ce te face să visezi. Să vrei să te întorci în anii aceia cu un trabuc în colțul gurii ascultând acorduri de pian, saxofon, trompetă și chitări răsunând în toată sala. În timp ce-ți savurezi paharul de whisky liniștit o doamnă te întreabă dacă se poate așeza la masa ta. Aprobi această cerere, o privești, este superbă. Genul de femeie pe care ți-ai dori s-o ai toată viața. Comanzi un alt rând de whisky în timp ce pianul răsună ca un nebun în sala în care oamenii aplaudă după fiecare piesă și așteaptă cu sufletul la gură să vadă dacă urmează piesa aceea. Preferata lor, piesa pe care o pot asculta la nesfârșit fără să se plictisească o secundă. Urmează piesa aceea, îi întinzi mâna doamnei care acum câteva secunde s-a așezat la masa ta, o inviți la dans și acceptă. Noaptea continuă și simți cum o îndrăgești tot mai mult. Noaptea se termină abia atunci când simți că fumul se împrăștie și poți respira. O ajuți să-și îmbrace haina elegantă plină de parfum.
„Grăbește-te! Este timpul să te trezești, e dimineață.”
Visam cu ochii deschiși într-o dimineață lazy cu blues și jazz.
Pingback: Oamenii frumoși din București la Bucharest Jazz Festival. | Spectacolul Vieții Cotidiene