Eram cu prietena mea acasă, făceam făcea ceva de mâncare. Când, din neant, se aude soneria de la intrare care răsuna zgomotos și apăsat. Zic, bă, dar ce s-a întâmplat. Ea merge la ușă și zice că e preotul. Care preot că n-am chemat niciunul. Eu, nu știu dacă v-am mai zis, dar sunt certat cu cele sfinte. O fi vreun zeu (ăl care-o fi el), dar ce legătură are asta cu biserica și cu preoții nu știu. Poate doar altă poveste de adormit copii, în rest e doar o afacere bine gândită de când lumea și pământul, promit să dezvolt asta cu altă ocazie. Dar să revenim la nenea preot.
Dau și deschid ușa, doi inși cu zâmbete de afaceriști pe față. Un nene gras (dacă voi ați văzut un preot slab/ atletic/ căruia să-i meargă prost, vă rog să mi-l arătați și mie să-mi fac cruce, că-n rest sunt certat și cu gestu’ ăsta), ce ținea o cruce pupată de toate enoriașele de 60 de ani (minim), și un altul mai tinerel care se întreba de ce chemarea dumnezeiască a fost așa crudă cu el. Zâmbeau din ușă la mine neștiind cum să reacționeze. Eu zic: „Da?”, pe sistem de ce doriți, dar sfințioșii nu se prind. Îmi replică din vârful buzele în timp ce face un pas să intre în casă: „Suntem cu crucea.”. Zic boss, stai puțin nu mai înainta că în casă nu intri. Zic un NU mare cât Catedrala Neamului și îi cade fața de afacerist lu’ nenea preot. I-o fi căzut Eden în cap că s-a supărat sau ceva, că mă întrebă trist: „Dar cum, nu primiți?”. Aia e, s-a prins sfințosu’, îi dau finala: „Dar v-a invitat cineva?”. Nu știu dacă s-a prins de subtilitatea mea, cert e că s-a întors de spate, c-o falcă-n cer și una în pământ( 😉 ) și s-a dus la alții, care, nu m-am uitat, dar sper să nu-i fi deschis.
Cum să vă zic eu, așa mi se pare că ar trebui să facem. Vin și întreb – pentru ce sunt vizitele astea neoportune și total lipsite de sens? Și unde se duc banii pe care, sărăcuțul de preot, nu refuză niciodată să-i ia? Mai degrabă așteaptă să-i ia.. Pentru ce un ajutor de preot sau cum s-o numi săracul puști (nu știu dacă ați observat, întotdeauna e unul tânăr) care îl însoțește? Eu aș zice, în ideea ateismului meu ordinar, că trebuie să justifice banii (pe sistemu’: Doamne, iartă-mă, dar trebuia să-i dau și lui de-o bere și de taxi). Când ne-au murit prietenii în #colectiv, ei nu au putut veni „că nu au fost invitați”.
Îmi pare rău maxim că nu m-a dus capu să filmez toată tărășenia, dar promit că data viitoare o să fiu mai pe fază. Că sigur mai prind vreun tovarăș cu cele sfinte care vine să mă colinde.
Seară faină să aveți!
Sursă Foto: academiacatavencu.info