Acum vreo săptămână am aflat de pe Blogu lu Chinezu despre HappyMoves. Treaba fu foarte drăguță atâta timp cât ești alături de niște oameni foarte faini care au alcătuit „Echipa lu’ Chinezu”.
Soarele apărea amenințător la orizont și începea să dogorească așa că ne-am retras la umbra până să înceapă cursa. Încercam să-mi alung gândul neplăcut că nu-mi băusem cafeaua de dimineața. Somnul încă era la loc de cinste, deci, taman bine că era un pic de umbră pentru a-i admira pe oamenii care au venit costumați. Care, spre surprinderea mea, nu erau puțini și unii cu niște costume foarte drăguțe. De la costume de dans, de prizonieri și pirați, până la micuțele prințese de doar câțiva ani care începeau să-și facă apariția.
Dintre toți, Spider Man mi s-a părut cel mai mișto. Îmbrăcat din cap până-n picioare și cu rolul asumat aștepta să înceapă crosul de 2 km.
Lume faină și pusă pe distracție, dar, în același timp și dornici să facă puțină mișcare. Lucru de apreciat maxim în zilele astea când toată lumea este într-o rutină groaznică, facultate – acasă sau loc de muncă – acasă. Să îți oferi puțin timp pentru a face mișcare mi se pare super mișto. Și nu vă gândiți că erau puțini oameni, din contră.
În cazul ăsta să înceapă cursa, zic. Profesioniștii – primii, la start cu dorință de afirmare și nerăbdători să termine cursa la fel cum au început-o – primii. Dar cum cei din urmă vor fi cei dintâi, de ce să ne agităm noi să începem. Îi aplaudăm și așteptăm să ne vină și nouă rândul. Unde să ne grăbim, doar am venit la distracție, destul ne grăbim în viața de zi cu zi.
Cătinel trecem de linia de start pe traseul de 2 km. Să alergăm, zic. Când nici nu eram la jumătatea cursei, profesioniștii (ăia primii) deja se întorceau în mare viteză și încordare. Cursă strânsă. Umăr la umăr, depășiseră demult viteza medie admisă în Echipa Lu’ Chinezu și polițiștii nu făceau nimic să-i oprească, păi, cum domne? Așa ceva.. 🙂
Ajungem la finish, după lungul drum spre glorie (nu chiar glorie), gâfâind și însetați. Și dat fiind faptul că am supraviețuit merităm și noi să fim medaliați ca la olimpiadă, pai altfel cum?
Ne restrângem plutonul și ne plantăm să dăm cu subsemnatul. Într-un sens memorialistic, bineînteles. Trebuia să marcăm momentul cumva.
Și cum călătorului și sportivului le stă bine cu drumul și cu hidratarea de rigoare, locul cel potrivit nu este altul decât o terasă la umbră din Centrul Vechi. Să ne mai și socializăm. 🙂
Astea fiind spuse, este foarte mișto să faci mișcare alături de oameni frumoși. Și nu uitați că pot fi multe alte ocazii și evenimente mișto la care puteți participa, ocazii pe care le găsiți aici.
Pingback: Când deschizi larg ochii sufletului, sufletul îți ajută ochii să vadă frumosul din jur - Cristian China Birta
Pingback: Romanian Bloggers Awards – pe cine | Spectacolul Vieții Cotidiene
Pingback: Unde visează românii să se angajeze!? | Spectacolul Vieții Cotidiene
Pingback: Unde visează românii să se angajeze!? - Cosmin Cengher