Brașov, oh, dar vai de capul meu..

Astăzi dimineață îmi luai ghiozdănelul burdușit pe umăr și cafeaua din gară în cealaltă mână și am urcat în tren spre Bran. Loc unde cei de la RePeRe în Comunicare fac niște chestiuțe tare faine și îi apreciez maxim pentru ce fac aici, dar despre asta o să vă mai povestesc, mult mai pe larg.

Nu știu cum s-a nimerit că, atunci când eram în tren și sorbeam din cafea încă foarte adormit, am dat de articolul acesta de la Radu. Articol care a descris perfect prin ce-am trecut și eu de dimineață.

După câteva ore în tren ajung și eu în minunatul (și chiar e unul dintre minunatele dintre „minunatele” mele) Brașov.

Ies din gară și dau să merg înspre autogara 2 de unde trebuia să iau un fel de microbuz către Bran. Cum numai eu pot face asta, bineînțeles că m-am pierdut. Și, plus de asta, un nene mă trimisese într-o cu totul altă parte. Dar fie. M-am urcat într-un taxi, cu alte două colege. Taximetristul, binevoitor din fire, se oferă să ne ducă el până în Bran, 25 de km. Nu l-am întrebat cât ne lua, dar cert este că atunci când a auzit că dăm 7 lei până în Bran s-a lăsat păgubaș și a tăcut mâlc până la destinație.

Ajung în mirobolanta autogară care, pe lângă faptul că era mizeră, m-a fascinat cu o treabă.

Prieteni, nu știu dacă vă dați seama, dar acolo scrie 1Leu W.C, 1 Leu SPĂLATUL PE MÂINI. Că nu dau 1 leu să mă piș am mai zis, dar asta cu spălatul pe mâini m-a depășit rău, mi-a dat cu virgulă, mi-a dărâmat fundația neuronilor care fac sinapsele, mă jur. Deci, cum să pui taxă pe o nevoie elementară și logică când folosești o dughenă infectă de unde speri să nu ieși cu 5 boli de piele, 3 olfactive și una de ordin sexual. Cum, în România anului 2015?

Plus că, m-a mai amuzat și teribil rata cu care am mers și m-am râs copios.

Plus că era o căldură de saună, dar măcar nu miroseau chestiuțele alea.

Până una alta vă las să vedeți și paradoxul telecomunicațiilor :).