5 tâmpenii pe care trebuie să le suporți ca student la SNSPA

Am încercat să evit pe cât posibil să fac articole despre sesiune. Alții o fac mai bine, puteți vedea jurnalul de sesiune al Claudiei Predoană. Cum învățam eu astăzi, cu drag și spor (deosebit de redus) începeau să mă agaseze câteva lucruri pe care, ca student la SNSPA, este imposibil să nu le fi observat. Pe repede înainte, la subiect că mă gândesc că poate mai aveți de învățat băut niște beri și câteva cafele în oraș. 😀

5 tâmpenii pe care trebuie să le suporți ca student la SNSPA:

  1. Profesorii – Unora nu le ajungi la nasul prea fin de Lector Universitar sau Conferențiar Doctor cu genul de comportament superior de “cine sunt eu și cine ești tu..”. E destul de simplu să-ți dai seama că un profesor e ok. Ori îți place, ori îl urăști maxim. Unde să mai pun că până acum am dat doar de 4 profi cu adevărat mișto. Oameni de la care ai ce învăța pe bune. Nu doar niște domni/ doamne care-ți bagă o materie obosită, neactualizată și scrisă cu dezacorduri și greșeli gramaticale.
  2. Prezentările rigide, de prost gust și simple – Știți prezentările Power Point pe care le făceam în clasa a 5 a? Acelea simple, pe un background alb, cu scrisul negru și cu atât de mult text încât nici nu știi unde să citești mai întâi? Să nu mai zic de faptul că oricum nu o să îți intre în cap nimic din acea informație. Care și ea e prezentată într-un mod de primăvară, anul 2000. Dar prezentările cu template-uri specifice Office-ului le știți? Exemple mai jos. :))

SNSPA 1

SNSPA 2

3. Lucrurile pe care n-o să le aplici niciodată în viața de viitor specialist în Relații Publice – Astăzi, în timp ce învățam la Tehnici și Practici în Relații Publice, materie care sună folositoare pentru viitoarea carieră, dau peste următorul slide:

12650292_978249598889198_1681051095_n

Bun, acum, ori sunt eu nebun, ori am fugit de matematică toată viața și sunt urmărit constant de asta. Deci, cum se calculează scorul reputațional. Să-mi fie cu iertare, Doamna profesoară, dar puteți să-mi dați asta trei ani la rând și eu tot nu o învăț. :)) Cum să fii la o facultate de Relații Publice și Comunicare și tu să înveți cum să calculezi reputația online. Din nou, să-mi fie cu iertare, dar suntem în 2016 și poți analiza reputația din mediul online altfel. Dar ce știe țăranu (recte io) ce-i reputația online și cum se calculează dânsa?!

4. Materiile plictisitoare și care nu te ajută cu nimic – Nu, nu sunt genul pentru care orice materie este fix nulă. Nu. Dar până acum au fost 2 materii la care am învățat cu drag. Culmea, în anul întâi. Aș întreba, cu aceeași dorință de interes și de ce trebuie să știu în ce an a fost nu’ș ce teorie și de ce trebuie să vorbim despre refugiați, colectiv, imagini arhetipale și alte asemenea. Dar nu’ș de ce am impresia că mi s-ar răspunde cu același “Trebuie”. Nu serios, vorba unei colege, mai bine 3 materii mari și late, dar să le știi cum trebuie, nu 20 și să nu știi nici una..

5. Să faci nu’ș câte prezențe la x seminar/ curs că altfel nu o să poți da examenul – Știu, știu că în marea majoritate a cazurilor așa-i peste tăt. Și ce? Se poate schimba. Partea foarte mișto e că atunci când le spui profesorilor că vrei lucruri mai practice, ei îți spun să-ți găsești internship-uri. Zic și făcut. N-am stat degeaba, așa am făcut, dar ghiciți ce, când le spui că ești într-un internship și că de aceea nu ai prezențe, strâmbă din nas de parcă și-au luat stângă de la Bute. Unde să mai pun că mi se pare o prostie să pui prezența obligatorie la curs – e ca și cum ai lega un student de facultate, i-ai pune un pat și l-ai ține numai acolo. Să nu facă nimic extra. Pe sistemul “Da’ ce vă învață ăia acolo în agenție sau unde sunteți voi?”

Succes în sesiune. Vă aștept cu alte lucruri agasante și enervante despre SNSPA.

Sursă Foto: Shutterstock

Comments

  1. Helen

    SNSPA e o super facultate, nus tiu daca ai stat de vorba cu oameni de la alte facultati(si de stat pe deasupra). Majoritatea profesorilor sunt super destepti, doar ca unii nu stiu sa “dea” din asta si studentilor si sfarsesc prin a arata ridicol si ingamfati, dar titlul ala de conferentiar doctor si ce mai spui tu nu l-au platit, ci l-au muncit si, daca nu au si un background de psihologie nu e datoria lor sa ne faca pe noi studentii sa ne simtim comfortabil si neamenintati. La faza cu prezentarile sunt de acord ca ar putea fi facute mai placute ochiului, dar daca chiar te deranja vizual le putei modifica tu, nu te opreste nimeni. Informatiile pe care nu o sa le folsoesti/materiile care sunt in plus e posibil sa te ajute foarte mult mai incolo si sa fie fix lucrurile care te diferentiaza de cei care fac pr dupa ureche, cum le suna lor bine. Si prezenta obligatorie e acolo ca sa limiteze numarul de oameni care ies din SNSPA si scapa porumbei pe gura ca au trecut cu 5 la restanta si in rest nu au venit deloc la facultate. Si eu am nemultumirile mele in legatura cu facultatea si inteleg si ca trebuie sa ai trafic pe blog si hatereala prinde, dar am simtit nevoia sa dau putin defend, ca nu-i dracul asa negru si snspa-ul asa urat.

    1. Post
      Author
      Cosmin Cengher

      Helen, îți apreciez părerea și nu, am mai zis că nu-i dracu negru la SNSPA. Are la fel de multe părți bune.
      Nu am negat titlul domnilor de conferențiari și doctori – este just și nu neg că este muncit, însă, ceva, undeva, nu este în regulă în ceea ce privește comunicarea cu ei.
      Nu serios, ce student o să ia acum să facă prezentările după bunul său plac atunci când învață. Nu m-am referit numai la design, ci și la conținut – pe care, prin vizual, l-ar putea face mult mai interesant și pe înțelesul studentului.

      Crezi că acel student despre care zici că a trecut cu 5 la restanță și nu a venit deloc la facultate, după ce o termină – așa cu 5, nu că ar conta – o să facă ceva mai departe în domeniu ăsta?

  2. Pingback: Jurnal de sesiune, ziua a 12-a: Agonie și extaz - Claudia Predoană

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *