Răgazul și libertatea din spatele cafelei.

„Era o cafenea plăcută, caldă, curată și prietenoasă, așa că am intrat, mi-am pus impermeabilul la uscat în cuier, pălăria uzată pe raft și am comandat o cafea cu lapte. Chelnerul mi-a adus, am scos un carnet din buzunarul hainei și un creion și am început să scriu.” Zise domnul Ernest Hemingway. Desigur sunt la ani lumină de valoarea domniei sale, dar am găsit că se potrivește.

Ce este oarecum în filmul celor spuse de Hemingway?

M-am trezit în sunetele lucrarilor ce se desfășoară în fața blocului (Nici pe departe în filmul acela). Cu o dorință teribilă de a scrie. Despre ce? Nu contează, doar să scriu. Cu o dorință teribilă de a bea o cafea. (Scrisul și cafeaua par în spiritul Hemingway)

Mi-am făcut o cafea adăugând mult lapte. Mirosul de cafea, racoare de dimineață, un câine tolănit pe gresia rece. La fel ca domnul Hemingway m-am așezat să scriu. Era tehnologiei, bineînțeles că pe laptop.

Cafeaua e ca o eliberare, ca o pauză și un răgaz pe care ți le permiți în agitata viață cotidiană. E imposibil să nu fi căzut în capcana conceptului „Coffee to Go” și nu doar o singură data. Dar nimic nu se compară cu un loc liniștit, retras, ascuns de zumzetul și vuietul orașului agitat. Locul în care scrii sau citești în compania aromei de cafea.

Cu lapte, simplă, amară, cu arome, cu scorțișoară, cu înghețată, frappe, etc, chiar nu contează. Am nevoie de liniștea și răgazul din spatele cafelei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *