Marea țeapă a ploii de stele

Mult vestita ploaie de stele, a Perseidelor, m-a lăsat la modul barbar cu buza umflată, nu căscată cum tot internetul vuia. În timpul zilei zic: „Bă, da’ ce nașpa moment și-au ales și norii ăștia să pună monopol pe cer. Tocmai acum când sã-mi pun și eu dorințe.”

Pân’ la urmă n-au fost nici nori, nici Perseide și nici dorințe puse. Ce mi se pare destul de trist, că nu găsesc alt cuvânt mai potrivit, este faptul că lumea așteaptă orice moment, oricât de mic să se întâmple ceva benefic pentru ei, mai o dorință, mai o „hai, dă doamne cu bani”, să conspire totul la ceva bine, nu contează, ceva.

Văzusem enșpe mii de articole, că ploaia de stele, că ce frumos, că nu trebuie să ratez una ca asta. Zic că trebuie să văd și eu mult vestita ploaie de stele.

Ghiciți ce-am văzut!?

Exact, nimic!

Bine, acum o să vină domni, doamne să-mi reproșeze că de unde până unde vreau eu să se vadă în București.

Nu e ca și cum nu ar avea dreptate, dar măcar una, ei bine, nimic!

Și mă mai și amăgeam aiurea de fiecare dată cănd trecea câte un avion, noroc că au luminițe, măcar să văd și eu ceva. M-am mulțumit și cu atât. Chiar aș fi curios să văd dacă la voi și-au făcut apariția mult așteptatele și mediatizatele Perseide.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *