O Zi în Închisorile Comuniste Jilava și Pitești (I)

Guest Post: Andreea Tudor

Acum două sâmbete, 26 septembrie, am avut norocul să fac parte dintre cei 26 de participanți acceptați în proiectul „O sâmbătă în închisoare” realizat de către cei de la Centrul de Studii în Istorie Contemporană. Proiectul s-a axat pe informarea și conștientizarea trecutului, unul, de altfel, destul de dur, și a constat în vizitarea a două închisori cu renume, și anume Jilava-Fortul 13 și Pitești.

Pe lângă faptul că organizatorii proiectului ne-au plimbat prin trecut și prin tot ce au însemnat aceste închisori, aceștia au adus și un invitat-surpriză, domnul Gheorghe Plop, fost deținut al Fortului 13 și al închisorii Pitești.

Ne-am întâlnit la 9:30 la Biblioteca Națională și la ora 10 am plecat cu două microbuze către prima oprire, și anume închisoarea Jilava. Când am ajuns a trebuit să ne lăsăm telefoanele, încărcătoarele, cablurile de date, căștile la poartă, deoarece închisoarea Jilava este o închisoare activă și nu trebuia să avem la noi nimic ce ar fi putut folosi transmiterii datelor.

Când am ajuns la Fortul 13 ni s-a făcut o scurtă introducere în istoria închisorii de către organizatori, Jilava fiind o închisoare de tranziție, acolo fiind pentru prima dată închiși deținuți și trimiși prin țară la alte închisori. Apoi domnul Gheorghe Plop ne-a împărtășit experiența dumnealui în această închisoare.

Mi s-a părut minunat că încă își mai amintea celula în care a stat, o multitudine de date despre închisoare și persoanele cu care a stat în celulă. Prima dată ne-am plimbat prin grădina din fața celulelor, unde deținuți își făceau plimbările zilnice. Apoi, în drum spre vizitarea celulelor, domnul Plop ne-a povestit că într-o celulă stateau în jur de 30 de persoane, aveau dreptul să doarmă aprox. 7 ore pe noapte și că mâncarea nu era una prea consistentă.

Primeau dimineața o ceașca cu cafea sau, mai bine zis, apă chioară cu aromă de cafea și o felie de pâine. La prânz mămăligă sau terci și seara terci. Ne-a spus că a avut un coleg caruia i s-a părut atât de bun terciul încât nu știa de ce nu le-a dat și muncitorilor săi înainte de a fi închis.

Fiecare celulă avea și câte o cămăruță mică unde se afla un wc (măcar atunci nu trebuia să plătești pentru asta).

De asemenea, am putut să vizităm și celula unde Mareșalul Ion Antonescu și-a trăit ultimii ani din viață. Împreună cu unul dintre organizatori și cu o parte dintre participanți am intrat într-un tunel care în cea mai mare parte a timpului era inundat, însă noi am avut norocul să îl vizităm pentru prima dată. Acesta făcea cumva o conexiune dintre o parte a închisorii și o altă parte a acesteia.

Am ajuns și în zona Izolare unde pe peretele unei celule era scris un fragment din Psalmi. Am putut să vizităm și Casimca despre care o să discut mai multe în alt articol.

Ce m-a impresionat a fost faptul că Fortul 13 a fost prima dată construit pentru apărare și este așezat sub nivelul solului, de aceea în mare parte a timpului este inundat, din câte se poate observa și în fotografii. Cât am stat acolo a putut fi simțită o atmosferă apăsătoare asupra întregii închisori.

Urma să mergem mai departe, la Pitești, una din închisorile comuniste care este știută.

Comments

  1. Pingback: O Zi în Închisorile Comuniste Jilava și Pitești (III) | Spectacolul Vieții Cotidiene

  2. Pingback: Experimentul închisorii Stanford | Spectacolul Vieții Cotidiene

  3. Pingback: O Zi în Închisorile Comuniste Jilava și Pitești (III) - Cosmin Cengher

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *