Puțină motivație de a învăța pentru sesiunea de restanțe?

Să fie cu zâua bună la tătii lumea. Apăi, tot a venit Septembrie peste mine și s-o terminară și vara, bine, la modul teoretic, practic sper să mai dureze puțintel că, eu unul, nu funcționez excelent când vine frigu’ și ploile alea de țin 3 zile și 3 nopți.

Acum vine partea nașpa: sesiunea de restanțe..

După o vară în care puțin am stat locului și în care mai puțin am stat pe acasă, cu atât mai puțin am mai pus mâna pe vreo foaie pe care scrie ceva legat de comunicare.

De vreo săptămână tot încerc să-mi găsesc forța necesară să mă apuc temeinic. În fiecare zi, în fiecare dimineață și la sfârșitul fiecărei zile îmi tot repet obsesiv că mâine fac mai mult. Și chiar fac, un curs azi, unul mâine, un altul ziua următoare și tot așa. Partea și mai amuzantă este că de fiecare dată când mă pun să învăț trebuie să intervină ceva.

Acel ceva distructiv pe care-l porți pe unul dintre umeri și care-ți repetă obsesiv cu o voce caldă și prietenoasă: „Hai pe Facebook mai bine. Hai să scrii un articol. Hai mai stai un pic pe net și vezi ce se mai întâmplă prin social. Hai, citește altceva, un roman! Hai, mai bine uită-te un pic la serial și poate după.. Haide, te rog, ce dracu înveți? Nu știi că e o pierdere de timp?”

Bă, nu știu cum se face că mereu, deși nu vreau, îi dau dreptate acestui individ prietenos și distructiv. Și mai mult îi dau dreptate și că materia este una de rahat, neinteresantă și lipsită de consistență sau ceva atractiv. Se mai numește și Teoria Comunicării.

Și nu știu cum naiba fac eu că mereu am probleme la chestiuni dintr-astea cu teorii. La matematică abia dacă scoteam un 5 amărât, la fizică aveam promisă o corigență frumoasă dacă nu luam decizia de a mă muta la uman, iar la chimie nu mai zic..

Bun, revenind. Merg la Biblioteca Națională și mă minunez cum de pot oamenii ăia să stea locului cu nasu’ în carte atâta timp. Bine, pe de-o parte înțeleg că și eu sunt în mare parte (atunci când vine sesiunea) cu nasul în cursuri și cărți, dar totuși.

Este vreo licoare magică, ceva? Că mă jur că n-am pic de stare să învăt când soarele încă e pe cer. Și noaptea nici atât că deh, trebuie să mă odihnesc. 🙂

Vreau și eu formula magică, vă rog!! 🙂

Pentru cei cu restanțe, un gând bun de dimineață să fie. Astăzi chiar mă apuc.. sau poate de mâine.. 🙂 🙂

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *