De ce mori de foame după ce termini o facultate!?

Aud adesea în jurul meu, de la oameni din diverse domenii și clase sociale, că sunt cazuri de oameni cu două facultăți care nu au reușit să facă nimic cu aceasta în cariera pe care o voiau sau în cariera pe care o au. Dar de ce nu au folosit nimic din facultate?

Ar trebui în primă fază să fac o distincție care pare a fi destul de importantă. Există câteva categorii de oameni care fac o facultate:

  • Cei care fac o facultate pentru nenorocita aia de diplomă pe care o consideră Dumnezeu pe pământ și care consideră că dacă termină 3 ani o să aibă salarii de enșpe mii de ori mai mari. Și bineînțeles că nu-și dau mare interes.
  • Cei care-și pierd câțiva ani din viață urmând o specialitate pe care n-o agreează, dar n-au avut cum să se eschiveze de „ceea ce vor părinții”. Oameni care după 3-4 ani își dau seama că nu e ce trebuie pentru ei și se hotărăsc să facă o altă facultate. Și, având în vedere că au trecut niște ani peste ei, se concentrează mai mult să facă bani. Lucru corect dacă stăm să ne gândim un pic.
  • Cei care fac două facultăți în același timp. Lucru pe care îl apreciez maxim și am tot respectul pentru cei care pot rezista să le ducă la bun sfârșit pe ambele. Însă, cred că este o linie subțire între a învăța (sau a toci) și a rămâne cu adevărat cu anumite elemente de bază.
  • Cei care fac o facultate din plăcere, care vor să rămână cu ceva din toată polologhia pe care o studiază, oameni care se implică și sunt activi în dezvoltarea lor personală. Oameni care n-au impresia că o simplă diplomă îți va plăti facturile și îți face toate mofturile pe care, la un moment dat, le vei avea.

Și cum cei din urmă vor fi întotdeauna cei dintâi, cred că asta este cheia spre a face ceva cu adevărat atunci când termini studiile universitare. Dacă mă întrebi, nu poți să stai niciodată fără să ai inițiativă. Nu contează foarte tare dacă ideea pe care o ai și pe care vrei s-o implementezi este „cea mai bună”. Nu cred că poți să ajungi la ideea bună decât prin practică și implicare. Nu o să vină niciodată din cer, nimic n-o să cadă și o să zică „eu sunt pentru tine”. Și nici n-o să se deschidă vreo ușă pentru tine, ci trebuie să fii acolo, în urma drumului parcurs, s-o deschizi.

Asta cred că e posibil numai prin muncă. Și atunci cănd mă refer la muncă, am în vedere faptul că trebuie să fii într-o continuă căutare și într-o continuă cursă, ce uneori e cu multe garduri în față pe care trebuie să le treci, evident. O cursă unde trebuie să găsești lucrurile care sunt benefice pentru tine și care te vor ajuta într-o viitoare carieră.

Ăia cu două facultăți care nu reușesc să facă nimic sunt așa, cred eu, pentru că n-au avut pic de căutare. Și au fost prea comozi.

Nu contează în ce domeniu vrei să activezi după ce termini cu facultatea. Dacă te zbați trebuie să reușești să faci lucrurile la care doar visai în urmă cu ceva timp.

Sunt multe pe care le putem acumula și, fără să fie vreun speech motivațional sau ceva, dincolo de „a vrea”, trebuie „să mai și faci” și să te „implici”.

Comments

  1. Pingback: Viața de student la S.N.S.P.A | Spectacolul Vieții Cotidiene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *