De ce am renunțat la partea misogină!?

Ieri spuneam care a fost rolul femeilor în viața bărbaților și care a fost rolul lor în dezvoltarea umanității. La sfârșit erau 2 morale:

1. Când femeile plâng, umanitatea evoluează.

2. Fără femei am fi trăit și acum în copac.

De ce am renunțat la partea mea misogină?

Well, am renunțat de ceva timp la partea mea misogină. Partea aia care susține că noi, bărbații avem întotdeauna dreptate și femeile nu sunt decât niște curve (în afară de mame, bunici, surori, mătuși, etc).

Bine, acum vine partea când feministele vin și spun că „normal, vezi, noi avem dreptate de fiecare dată”. Nici așa nu e bine, dar nici că noi suntem supremul.

Lucrurile sunt simple, mai simple decât s-ar vrea a fi, fără să intru în vreo parte filosofică/ spirituală. Fără voi, doamnelor, este clar că am fi rămas într-un punct de sub dezvoltare. Pentru că, uneori, suntem atât de delăsători la fel cum suntem de inventivi, creativi și descurcăreți. Nu ridic în slăvi nici o parte, nici ying-ul fardat care stă 2 ore în fața oglinzii, nici yang-ul cu burtă de bere care stă în fața televizorului și urlă când echipa favorită marchează un gol.

Știu că sunteți niște enigme mult prea greu de înțeles uneori, dar nu de neînțeles. Atunci când începi să înțelegi de ce ele fac anumite lucruri, viața ta, subit, devine mult mai simplă.

Par example, faza asta cu atunci când femeile plâng, umanitatea se dezvoltă. Am stat un pic la cugetat și este o urmă interesantă de adevăr. Ni se întâmplă de multe ori să nu înțelegem de ce plâng. Dar, dacă stăm un pic să ne gândim, excluzând partea emotivă și fițoasă „pentru că vor să ne manipuleze”, există și partea pe care trebuie să o înțelegi, pentru că vor să le fie bine. Și asta, tind să cred din ce în ce mai tare, că ne implică și pe noi. Fiindcă, la urma urmelor, dacă ei îi este bine, asta se constrânge și în relația voastră și automat îți este și ție mai bine. Acum depinde și la ce tipuri de femei ne referim, bineînțeles.

Am renunțat să fiu misogin și pentru că nu poți să ți-o arzi la modu „toate femeile sunt niște curve și toate-s la fel” și după să te întrebi de ce nu prea te bagă în seamă. Cam trebuie să îi recunoști drepturile pe care le are și să fii recunoscător de așa cum este, cu bune și rele.

În același timp, trebuie să vedem și partea în care barbații sunt buni pe felia lor și femeile, pe de altă parte, la ce fac ele. Sunt meserii, deja recunoscute, în care bărbații excelează și meserii în care nu poți să ajungi la nivelul unei femei.

Am renunțat la partea asta misogină, pe care o avem fiecare, pentru că mi se pare inutil războiul continuu dintre femei și bărbați. La un moment dat tot se ajunge la un consens, mai mult sau mai puțin reciproc.

La fel cum am înțeles, deși nu este foarte ușor, că ea are nevoie de aprecieri.

E mult mai mișto și cool (dacă vezi că este cool să fii misogin) să o apreciezi și să o înțelegi. Și să lași la o parte orgoliu și mândria de mascul alpha. Zic.

Comments

  1. ratzone

    prietene, nu de bine deloc. pe scurt, dacă i-ai spune uneia, desigur, deșteaptă și frumoasă, că nu îi poți oferi nimic, ce crezi că ar ține cont că tu ai renunțat la sinceritate/misioginsim, cum îi spune acum?!
    apoi: dacă i-ai spune uneia că tot ceea ce poate ea să-ți ofere poate fi cumpărat cu lejeritate cu 900 de lei pe lună, ce crezi că ar spune?! și cea căreia îi dai 900 de lei sunt sigur că te-ar și iubi mai mult ca respectiva tipă, repet, frumoasă și deșteaptă. asta e doar sinceritate, nimic mai mult

  2. Pingback: Rolul femeilor în viața bărbaților și a omenirii - Cosmin Cengher

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *