Ce mi-a plăcut la concertul lui Robbie Williams.

17 iulie, Piaţa Constituţiei – concertul lui Robbie Williams la București

Sunt departe de a vrea să fac o recenzie a concertului, pentru că știu că sunt oameni mult mai capabili să facă asta. Eu zic cum a fost din prisma mea. Deși nu am cu ce să-l compar, pentru că am fost prima dată la un concert internațional atât de mare, pentru mine a fost o experiență foarte mișto din punct de vedere artistic. Lucrurile mai puțin plăcute le voi lăsa pentru un alt articol pe care-l voi face.

Am ajuns în jur de 7 jumate, tocmai bine să aștept doar 15 minute până să intre Lemar pe scenă. Nu mai auzisem până atunci de el, dar, recunosc că a fost o surpriză foarte plăcută. Astăzi am stat un pic să ascult câteva piese și nu m-am hotărât care este cea mai reprezentativă, dacă este vreuna reprezentativă. Mi-a plăcut maxim cum a sunat asta ieri:

După ce a demonstrat că muzica lui e demnă de ascultat, a fost o așteptare plină de entuziasm până să intre Robbie. Jumătate de oră pierdut prin mulțime, cu nervii un pic întinși la maxim, lucruri care vor intra în categoria ”AȘA NU”, o pauză de muzică și zumzetul oamenilor anunțau marele moment al serii.

În jur de ora 9, mult așteptatul moment sosise.

Dacă până atunci sunetul nu părea să dea semne bucurătoare, odată cu intrarea lui Robbie, situația s-a schimbat radical, înspre bine, evident.

Se vede de la kilometri distanță când un artist nu este doar cu numele, ci este artist în adevărata putere a cuvântului.

ARTÍST, -Ă, Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită.

Pentru mine, definiția de artist se potrivește mult mai bine următoarelor: „Știu că am talent”, „Oamenii așteaptă ceva de la mine și sunt nevoit să le îndeplinesc așteptările și să le depășesc”, „Știu să fac Show”.

Pentru mine Robbie le-a îndeplinit pe toate și puțin peste așteptările pe care le aveam. Mi-a plăcut că s-a auzit impecabil. Repet, impecabil. Și în cazul în care nu știi cum s-a auzit, mai zic o dată, IMPECABIL.

Mi-a plăcut, pentru că a fost show și nu a fost muzică și atât. De altfel, nici nu ai cum să nu faci show când ești Robbie Williams și ești atât de dement (în sensul bun al cuvântului).

Atât sunetul cât și luminile au fost superbe. Concertul lui Robbie Williams m-a atins la coarda aia sensibilă, cum s-ar zice. :))

Publicul foarte mișto. O atmosferă euforică și plină de entuziasm. Oameni care au venit să se distreze pe muzică bună, la un show de zile mari. Oameni care trăiau fiecare acord și fiecare vers împreună cu artistul. Un public receptiv. Și apropo de asta cu receptivitatea, din nou nu am cu ce concert să compar, dar interacțiunea cu publicul și glumițele au completat atmosfera superbă de care am avut parte.

Mi-a plăcut, atât la Robbie, cât și la Lemar că au fluturat și pentru câteva secunde tricolorul.

Mi-a plăcut că Robbie a zis ”Mulțumesc” și ”Bună Seara”. Mi-a plăcut că, atât Robbie, cât și Lemar au pronunțat corect Bucharest. Și asta zice ceva despre artiști, zic.

Pe de-o parte mi-a plăcut să văd atât de mulți oameni la concertul lui Robbie Williams, pe de alta nu.

Dat fiind că au fost și foarte multe aspecte neplăcute privind organizarea, concertul le-a compensat corespunzător și peste așteptări. Un show de nota 9 (subiectiv vorbind, evident). Las loc altor concerte care vor veni pentru nota 10.

Am fost „entertained” corespunzător.

Comments

  1. Pingback: Ce nu mi-a plăcut la concertul lui Robbie Williams. | Spectacolul Vieții Cotidiene

  2. Pingback: În Derivă – Puterea necunoscută pe care ți-o dă apa | Spectacolul Vieții Cotidiene

  3. Pingback: În Derivă - Puterea necunoscută pe care ți-o dă apa - Cosmin Cengher

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *